Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

Ce știe psihologul și ar fi bine să știți și dumneavoastră

on March 19, 2012

În articolul precedent am vorbit despre ceea ce reprezintă ”Inteligența Emoțională” și cum dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale din viaţa preşcolară şi şcolară se găseşte într-o strânsă legătură cu inteligenţa emoţională din viaţa adultă. (n.e.)

Perioada cea mai indicată în dezvoltarea şi optimizarea competenţelor emoţionale şi sociale, esenţiale pentru funcţionarea şi adaptarea la viaţa adultă, este viaţa preşcolară. După cum amseubliniat adesea, aceast interval de timp oferă cele mai importante achiziţii în plan emoţional, social şi cognitiv pentru copil.

Competenţa emoţională reprezintă acea abilitate a unei persoane de a se adapta atât la propriile emoţii, cât şi la emoţiile celorlalţi, pe când competenţa socială se referă la abilitatea copiilor de a forma relaţii sociale  funcţionale cu ceilalţi copii şi cu adulţii din viaţa lor.

Copiii care prezintă deficienţe la nivelul competenţelor emoţionale şi sociale riscă să dezvolte probleme serioase, atât în timpul copilăriei, al adolescenţei, cât şi al vieţii adulte; ne referim aici la sănătatea mentală, dezvoltarea cognitivă, pregătirea pentru şcoală etc. Competenţele emoţionale precare expun copiii la riscul de a dezvolta diferite forme de psihopatologie, precum crize de furie necontrolată, agresivitate, anxietate, depresie etc.

În acelaşi timp, competenţele emoţionale influenţează pozitiv dezvoltarea cognitivă a copilului, pregătirea şi adaptarea la mediul şi cerinţele şcolare.

Competenţele emoţionale sunt strâns legate de competenţele sociale, deoarece gestionarea propriilor emoţii şi înţelegerea emoţiilor celorlalţi sunt  deosebit de importante pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor sociale.Copiii care prezintă deficienţe emoţionale pot fi marginalizaţi şi respinşi de colegii lor şi petrec mai mult timp jucându-se singuri. Aceasta duce la izolare şi la interacţiuni limitate cu copiii de vârsta lor.  Aceste neajunsuri sunt, la rândul lor, responsabile de limitarea contextelor  în care copiii pot învăţa competenţele sociale specifice vârstei, generând un cerc vicios care poate duce la agravarea şi cronicizarea problemelor de relaţionare .

În concluzie, dezvolatrea competenţelor  emoţionale are impact asupra celor sociale, care, la rândul lor, le influenţează pe cele emoţionale, motiv pentru care cele două tipuri de competenţe contribuie în egală măsură la dezvoltarea optimă a copiilor.

Psihoterapeut Ileana Zărnescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: