Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

Vă invităm la teatru

Advertisements
Leave a comment »

Proiectul Comenius – Portugalia 2012 – Metode active de imbunatatire a motivatiei si calitatii in procesul de invatamant

Să mă prezint: Sunt Mariana Dudnicov, profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar în cadrul Școlii Anastasia Popescu, Grădinițele Arc-en-Ciel din București. Sau cum mă ştiu copiii: “doamna educatoare”, “doamna de religie” şi pentru elevii din clasele gimnaziale implicate în proiectul bilateral Comenius cu Şcoala “El Salvador”din Torrelavega, Spania – “doamna de spaniolă”.

În luna aprilie a acestui an, am avut onoarea şi bucuria de a participa la prima mea activitate de formare continuă în cadrul programului sectorial Comenius din Programul Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, care s-a desfăşurat la Lisabona, în Portugalia.

Trebuie să mulțumesc pe acestă cale Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale care a decis acordarea grantului pentru efectuarea acestei activități.

Aici am cunoscut profesori din toată Europa implicaţi în procesul de învăţământ, atât de la nivel preşcolar, primar, gimnazial, cât şi în centrele pentru copiii cu nevoi speciale (Spania, Croaţia), dar şi la nivelul de cercetare şi elaborare a politicilor educaţionale (Croaţia, Lituania).

Doamna Ulla Salomaki, organizatoarea şi coordonatoarea acestui curs, a urmărit să ne aducă în vedere faptul ca o atitudine deschisă, caldă, pregătirea profesională şi metodologia adecvată, dar mai ales încrederea de sine sunt bazele unei bune interacţiuni cu elevii noştri. Şi foarte important este faptul ca elevii învaţă mult mai bine şi mai repede atunci când lecţiile sunt distractive şi îi implică efectiv în realizarea lor, aşadar să nu uităm că a învăţa poate fi amuzant, iar învăţarea prin joc şi în joaca îi va ţine conectaţi la lecţie. Doamna Salomaki ne-a învăţat diferite metode prin care putem ţine lecţiile astfel încât să fie antrenante şi amuzante. Astfel, am descoperit că ora de matematică se poate face prin intermediul dansului, ora de istorie se poate face prin intermediul artei dramatice, iar ora de anatomie prin intermediul activităţilor practice.

Ne-am amintit de asemenea că o lecție este mai uşor de amintit dacă o conectăm cu o experienţă plăcută, aşa că nicio activitate fără un joc: de cunoaştere, de familiarizare, de spargerea gheţii în cazul elevilor noi sau a unui colectiv nou. Sigur vor spune: Aaa, lecţia despre adjectiv a fost când am jucat „Amestecul de cuvinte”, iar doamna profesoară ne-a spus să ne schimbăm locurile ori de câte ori auzim vreun adjectiv sau un substantiv sau un numeral.

Multe dintre exerciţiile învăţate acolo le-am aplicat şi cu doamnele profesoare din şcoala noastră şi au fost încântate, iar jocurile pe care le-am arătat şi pe care le-au primit şi pe suport de hârtie au fost foarte antrenante pentru elevii dumnealor care s-au declarat fericiţi să le practice: „Vine lupul!”, „Salata de fructe”, „Familia Ionescu/ Johnson”, „Cărţile poştale sentimentale”, „Claudia se relaxează”, „Jocul –  Să mă prezint…cu eşarfele”, „Eu la piaţă”, „Hărţile”, „Zarurile sentimentelor” şi multe altele.

În grădiniţa pe care am vizitat-o în Setubal am observat că şi aici se desfăşoară Programul Fructe în şcoli şi grădiniţe, care le asigură gustarea de la ora 10,00 cu un fruct şi o cutiuţă de lapt, iar prânzul este oferit de asemenea în mod gratuit tutoror preşcolarilor şi şcolarilor. Programul de activitate din grădiniţă era asemănător cu al nostru, ca şi conţinutul de altfel. Mi-au plăcut în mod deosebit două proiecte în care erau implicaţi copiii: „Să descoperim puiul din ou”-în care copiii urmăreau diferitele etape ale unui pui în interiorul oului până spărgea coaja şi ieşea afara şi „Să creştem viermi de mătase”- unde copiii aduceau zilnic frunze pentru a hrăni viermii (fiecărei grupe) care se aflau în nişte cutii de carton şi ei observau zilnic frunzele care erau mâncate şi rămaneau doar nervurile.

Am avut un mic răgaz pentru a vizita câteva obiective turistice, culturale din Lisabona: Castelul Sant Jorge, Catedrala, Muzeul muzicii Fado, apoi Mănăstirea Dos Jeronimos, Grădina Botanică Tropicală, Monumentul Navigatorilor din Belem şi singura Fabrică de Pasteis de Belem din Portugalia, dar şi crama de vinuri Jose Maria de Fonseca din Setubal, loc unde am mai trăit o experienţă unică: pentru prima dată în viaţa mea am văzut şi am atins …Oceanul.

Cum experienţa a fost una foarte bună, iar organizatoarea cursului, d-na Ulla Salomaki, şi-a propus să facă anul următor, în 2013, o continuare a acestuia, pe baza feadback-ului pozitiv primit de la toţi participanţii la toate sesiunile cursului de până acum, doresc să îi încurajez pe toţi colegii din şcoală, şi nu numai, de a aplica în cadrul Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții (http://ec.europa.eu/education/llp/doc848_en.htm) pentru a obţine un grant pentru acest curs ( eu o voi face cu siguranţă), deoarece au ce învăţa. Se vor redescoperi ca profesori şi pedagogi şi se vor îmbogăţi şi la nivelul dezvoltării personale, prin exerciţiile de încredere, de optimism, de bună dispoziţie, de socializare.

Vă urez succes tuturor aplicanţilor şi să ne vedem la anul la curs, în Finlanda de data aceasta!

Beijihnos!

This slideshow requires JavaScript.

Leave a comment »

De ce sunt violenţi copiii şi ce trebuie făcut

articol preluat de pe site-ul www.sfatulparintilor.ro

Educaţia copiilor reprezintă pentru părinţi una dintre cele mai importante aspecte şi creşterea şi dezvoltarea armonioasă a viitorului adult. Şi, oricât de mult s-ar strădui unii părinţi să-şi educe copiii, iată că apar unele incidente care te fac să te întrebi DE CE? Cum de s-a ajuns în astfel de situaţii?

(…)

Potrivit unor studii realizate de o echipa de cercetători de la Institutul Karolinska şi de la Universităţile Stockholm şi Uppsala, s-a decoperit că pulsul copiilor înregistrează fluctuaţii semnificative în timpul jocurilor bazate pe violenţă, dar şi pe durata somnului. Oamenii de ştiinţă susţin că sistemul nervos poate fi afectat în timpul unui joc video violent, fără ca o persoană să-şi dea seama de acest lucru.

La concluzii similare au ajuns cercetătorii americani şi japonezi potrivit cărora copiii care au acces la jocuri video violente dezvoltă tendinţa de a fi agresivi fizic luni întregi după aceea, indiferent de mediul cultural şi ţara din care provin. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul de specialitate Pediatrics şi arată că, în ciuda diferenţelor culturale sau a ratei criminalităţii din anumite state, copiii sunt afectaţi în mod egal de jocurile video agresive.

Potrivit unor estimări făcute de cercetători din Marea Britanie, până la vârsta de 18 ani, un copil vede la televizor nu mai puţin de 16.000 de crime si peste 200.000 de scene de violenţă. Aşa că nu-i de mirare ca viitorul adult să sufere de tulburări de comportament. Specialişti din Statele Unite întăresc concluzia colegilor britanici. Ei spun că un copil de 4 ani care stă aproximativ 5 ore pe zi in faţa televizorului este mult mai violent decât un copil de aceeaşi vârstă care se uită la programele TV doar doua ore pe zi. De asemenea, trei ore pe zi in faţa televizorului creşte cu 30 la sută riscul ca un micut să aibă tulburări de comportament. De asemenea, actele de violenţă surprinse de copii cu coada ochiului, in timp ce părinţii se uită la ştiri, la filme, la reality-show-uri pot afecta dezvoltarea armonioasă a acestora. Chiar dacă par că se joacă si că nu sunt atenţi, ar fi bine să ocoliţi astfel de programe TV dacă cei mici sunt prin preajmă. Ei pot avea probleme de somn, coşmaruri, fobii etc.

Leave a comment »

Scoala « Anastasia Popescu » acum si in sectorul 1

Scoala « Anastasia Popescu » deschide un nou sediu. Adresa va fi : str. Mitropolit Andrei Saguna nr. 46A, sectorul 1, Bucurestii Noi.

Incepand din luna mai, asteptam inscrieri in clasa pregatitoare si in clasa I, pentru anul scolar 2012 – 2013.

Mai multe informatii veti putea primi la numerele de telefon: 0723.224.247 si 0745.606.406, ori la sediul Gradinitei Arc-en-Ciel din sectorul 1, str. Duetului nr. 10-12.

Scoala “Anastasia Popescu”, autorizata de Ministerul Educatiei si asociata UNESCO, a fost infiintata in anul 1996, in dorinta de a continua sistemul educational original creat prin Gradinitele “Arc-en-Ciel”.
În prezent, exista una sau doua clase pentru fiecare an de studiu la ciclul primar si cel gimnazial, totalizand peste 130 de elevi, in sediile din Str Traian nr 160 si Str. Popa Nan 47B, sector 2.
Scoala “Anastasia Popescu” este promotoarea unui tip de invatamant modern, ale carui principii au fost confirmate de specialistii in domeniu si preluate partial si de alte institutii de invatamant.

Leave a comment »

Muzica şi educaţia timpurie

Toată lumea a remarcat faptul că bebeluşii se bucură în mod natural de muzică şi de ritm. Chiar şi înainte de naştere, copilul reacţionează la diverse ritmuri şi chiar pare a “recunoaşte” anumite melodii. Această înclinaţie către armonia muzicală este deci un dat natural pe care părinţii şi şcoala trebuie să îl cultive cât mai de timpuriu.

Sintagma pe care ne-am ales-o drept motto pentru programele noastre de formare – “Niciodată nu este prea devreme”- susţine excelent această afirmaţie. Învăţarea muzicii seamănă foarte mult cu învăţarea unei limbi străine, pentru care este mult mai uşor să se înceapă în copilărie. Efectele pe care le are studiul unui instrument asupra creierului sunt profunde şi de durată. Ca să vorbim în termeni medicali, s-a constatat că muzicienii au un “corpus callosum” – o legătură de fibre care conectează şi produce o sincronizare superioară între cele două emisfere cerebrale – mai mare decât în mod obişnuit. Sunt, de asemenea, mai dezvoltate la muzicieni regiunile din creier care sunt responsabile cu mişcarea, planificarea şi execuţia.

Iată motive suficiente pentru părinţi şi educatori să “expună” copiii la muzică de calitate (cum bine ştiţi, Mozart deţine întâietatea), dar şi să îi sprijine în studiul unui instrument cât mai de timpuriu.

Prof. Mona Şerbănescu

Leave a comment »

Ce știe psihologul și ar fi bine să știți și dumneavoastră: Frica si anxietatea la copii – cum le infruntăm?

Frica si anxietatea la copii – cum le infruntăm?

Probabil că mulţi dintre părinţii care s-au confruntat cu fricile copiilor lor, frici care depăşesc normalitatea, au apelat la tot felul de strategii. De regulă, părintele recurge la soluţiile care-i sunt la îndemână, dar nu întotdeauna acestea sunt şi cele mai potrivit alese în situaţia dată. Să enumerăm câteva dintre strategiile pe care le adoptam noi, adulţii, pentru a-i „linişti” pe copii. Unele dintre ele sunt eficiente, altele nu:

  1. Oferim încurajări excesive copilului (de exemplu: „Totul va fi bine”).
  2. Spunem copilului exact cum să abordeze situaţia.
  3. Empatizăm cu anxietatea copilului, disecând în detaliu ce ne sperie şi ne face anxioşi şi pe noi.
  4. Suntem duri cu copilul şi nu îi permitem să evite situaţia.
  5.  Nu lăsăm copilul să se confrunte cu situaţiile dificile.
  6. Încurajăm copilul să decidă independent cum să facă faţă în mod constructiv anxietăţii sale.
  7. Ignorăm anxietatea copilului.
  8. Ne pierdem răbdarea cu copilul.

Este, aşadar, foarte dificil să fii părintele unui copil ce se poate confrunta foarte des cu frici care depăşesc normalitatea. De multe ori simţim că nimic din ceea ce facem sau spunem nu-l ajută pe copil.

Trebuie însă să ştim că nu există metode bune sau greşite în a ne comporta cu copiii în aceste situaţii, pentru că fiecare copil este unic şi fiecare familie este diferită. Totuşi, există anumite lucruri pe care părinţii le pot face, pentru a reduce pe termen lung anxietatea pe care o resimte copilul…

Vă aşteptăm ca, fie pe adresa „Academiei Părinţilor (Pre)Ocupaţi”, fie pe adresa revistei „Universul copiilor” (disponibilă și pe sit-eul nostru http://www.arc-en-ciel.ro), să ne trimiteţi soluţiile pe care dumneavoastră personal le-aţi considerat a vă fi ajutat in  anumite situaţii de acest tip. Împărtăşindu-ne experienţele vom descoperi cele mai  eficiente strategii pe care le vom „colecţiona” în noua rubrică „De la părinţi, pentru părinţi”.

Psihoterapeut Ileana Zărnescu, prof. Mona Şerbănescu

Leave a comment »