Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

Cele mai mari 6 greseli pe care le poate face un parinte

– articol preluat de pe site-ul http://www.sfatulparintilor.ro                  relation-parents-enfants

Sunt momente cand ne facem reprosuri ca nu suntem niste parinti perfecti. E foarte usor sa ne punem etichete de “parinti buni” sau “parinti rai”, in functie de modalitatea in care alegem sa gestionam anumite situatii. Importanta este insa constientizarea greselilor. Odata ce ti-ai dat seama unde gresesti, iti va fi mult mai usor sa te corectezi.

Iata cele mai importante 6 greseli pe care le poate face un parinte, precum si cateva sfaturi pentru a scapa de ele, potrivit specialistilor de la EmpoweringParents.com.

1.    Negociezi la nesfarsit

Negocierea poate fi un stil de parenting pe care multi dintre parinti il imbratiseaza. Insa daca il lasi pe copil sa negocieze consecintele, regulile, limitele – s-ar putea sa cedezi in favoarea lui. Poti ajunge la situatii de a seta o consecinta mai putin severa pentru o fapta mai grava. Copiii pot specula acest lucru si sa impinga cat de mult pot limitele, stiind ca in urma nenumaratelor negocieri vei ajunge sa cedezi.

Sfat: Regulile sunt reguli, limitele sunt limite, consecintele sunt consecinte si n-ar trebui sa existe negocieri. Fii ferm, astfel incat copilul tau sa stie clar ce urmeaza sa se intample daca incalca vreo regula.

2. Tipi

Parintii care ajung sa tipe la copii reactioneaza astfel ca urmare a frustarilor si a epuizarii. E de inteles, toti parintii au trecut prin asa ceva. Partea proasta este ca in momentul in care incepi sa tipi, sa pui diverse etichete copilului, sa folosesti amenintari pe care nu le duci la capat, ii transmiti copilului ca nu mai esti in control. Daca nu mai esti in control inseamna ca ti-ai pierdut autoritatea.

Sfat: Incearca sa gasesti mai multe modalitati de a te descurca cu furiile si frustrarile. Cu totii ne confruntam cu asa ceva. Fac parte din “fisa postului” de parinte. Insa daca reusesti sa iti pastrezi calmul, copilul te vede linistit si va sti ca esti “la comanda”.

3. Esti martir

Parintii nu vor ca cei mici sa dea gres sau sa aiba vreun stres. Ca atare, vor sa-si protejeze copiii de emotii dificile. Daca faci asta s-ar putea sa te stradui mai mult sa-i rezolvi tema pentru acasa sau vreun proiect pentru la scoala decat o face copilulul tau. Iar asta inseamna ca vei ajunge sa faci mai multe lucruri in locul copilului tau. Desi crezi ca-l ajuti, in realitate ii transmiti mesajul ca el nu este in stare sa faca nimic. Copiii invata cum sa rezolve diverse probleme, dand gres. Invata cum sa gestioneze frustrarile atunci cand se confrunta cu ele. Incercand sa-l protejezi de “greu”, nu faci altceva decat sa nu-i permiti sa se “intareasca”.

Sfat: Parintii “martiri” ar trebui sa nu se mai straduiasca atat de tare si sa-si lase copilul sa simta ce inseamna sa fii neputincios, frustrat, nefericit. Il ajuti in momentul in care il inveti cum sa faca fata acestor sentimente, nu protejandu-l sa nu le mai aiba.

4. Esti perfectionist

Parintii perfectionisti sunt opusul parintilor martiri. Indiferent ce face copilul, pentru acest tip de parinte nu este suficient. In acceptiunea lor, se poate mai bine, se poate mai mult, se poate mai des.  Ei stiu ca cel mic are mai multe aptitudini, pot mai mult si ar trebui sa se straduie mai tare. Partea proasta este ca cei mici nu stiu niciodata cat de sus trebuie sa ajunga, nu pot masura “perfectiunea” si neatingand-o, simt ca dau gres. Unii dintre ei nici macar nu se mai straduie pentru ca stiu din start ca vor esua. Parintii perfectionisti cred ca isi cunosc foarte bine copiii, ca stiu exact ce gandesc si de multe ori presupun ca acestia vor avea o atitudine lipsita de respect, inainte ca cei mici sa deschida gura. Copiii parintilor perfectionisti invata sa-si ascunda sentimentele, sa evite contactul cu parintii si sa pastreze pentru ei orice reusita, fara sa o impartaseasca cu acestia, pentru ca stiu ca oricum nu va fi suficient de buni.

Sfat: Parintii perfectionisti ar trebui sa faca o distinctie foarte clara intre ceea ce si-ar fi dorit ei pentru copii si capacitatile si interesele copilului. Presiunile negative, criticile persistente nu ajuta copilul, dimpotriva. Incureajeaza-ti copilul sa isi puna obiective si sa le atinga, sa-si descopere talentele si sa le exploateze la maximum.

5. Ai buzunare fara fund

Acesti parinti cred ca luandu-i copilului tot ce vrea, cand vrea, vor reusi sa stabileasca o legatura “speciala” cu copilul. Mai mult, ei le cumpara copiilor diverse lucruri pentru a preintampina probleme de comportament. Cateodata, cheltuie mai mult decat isi permit financiar  pentru ca nu vor sa-si vada copiii “suferind” cand sunt refuzati. Reactionand asa, acesti parinti sunt “victime perfecte” ale manipularii copiilor. Mai mult, copiii invata ca este foarte usor sa obtii lucruri materiale, nu invata cat de greu se pot achizitiona diverse bunuri, nu stiu ce inseamna recompense si compesatia.
Sfat: Acest tip de parinti ar trebui sa invete sa spuna NU si sa tolereze si reactia copilului care se confrunta cu un refuz. Daca folosesti recompensarea materiala, ai grija ca aceasta sa fie intr-o deplina conexiune cu un efort depus de catre copil si nu pentru ca el a cerut. 

6. Esti “cel mai bun prieten” al copilului

Acesti parinti vor sa fie prietenii cei mai buni ai copilului lor, se indentifica cu nevoile si motivatiile copiilor. Pe exemplu, daca tie nu ti-a placut la scoala, trivializezi scoala sau minimalizezi efectele negative ale slabelor rezultate scolare. Doar si tu ai trecut prin astea, nu? De cele mai multe ori, acest tip de parinte il incurajeaza pe cel mic sa nu respecte reguli, sa nu se supuna unor anumite autoritati, catalogandu-le “neimportante”. In plus, acesti parinti cauta “scuze” pentru copilul lor si sunt convinsi ca alti oameni i-au influentat negativ copilul pentru a avea un comportament gresit si nu considera ca el este totalmente responsabil de actiunile sale.

Sfat: Acest tip de parinte ar trebui sa invete sa faca o diferenta clara intre a-si intelege copilul si a-l face responsabil pentru faptele sale. Pentru ca intelegi frustrarile copilului, asta nu inseamna ca el nu trebuie sa urmeze reguli. Poti fi un parinte intelegator, insa si copilul trebuie sa stie care sunt asteptarile tale in ceea ce priveste comportamentul lui.

Advertisements
Leave a comment »

Copiii nostri ne percep asa cum suntem cu adevarat, nu cum am vrea sa fim, nu cum le zicem ca suntem. Vad dincolo de mastile noastre.

– articol preluat de pe site-ul http://www.academiaheidi.ro

Oltea Tudose viseaza la o lume plina de oameni relaxati, fericiti, plini de iubire, sanatosi, multumiti din adancul lor, conectati cu sine. O lume in care copiii sunt intampinati cu iubire neconditionata, intelegere si in care sunt tratati de la egal la egal de catre parinti. O lume in care parintii ofera copiilor lor spatiul sa fie ei insisi, miracole vii, plini de creativitate si fericire, expresii autentice ale sinelui lor si exemple de urmat pentru noi, parintii lor si adultii in general. Lucreaza cu oamenii de cativa ani, in special cu mamele prin sedintele de consultanta in alaptare, si e foarte interesata de parentingul bazat pe empatie si pe relatii democratice.

Academia Heidi: Draga Oltea, esti mamica a doi copii de ceva vreme. Cum a inceput rolul asta in viata ta? Te-ai pregatit? A venit de la sine? Te-a luat prin surprindere?
Oltea Tudose: Constient mi-am ales rolul de mama cu cateva saptamani inainte sa raman gravida cu primul nostru copil. A fost un moment minunat in relatia noastra de cuplu in care ne-am creat relatia si am ales venirea in familia noastra a copiilor nostri. Tin minte ca vorbeam cu sotul meu ca ne dorim sa ne crestem copiii intr-un spatiu de iubire neconditionata, libertate si expresie de sine. Stiam ca nu stim nici noi cum se simt lucrurile astea dar ne-am spus ca e o oportunitate extraordinara sa invatam, si sa invatam impreuna cu copiii nostri.

Academia Heidi: Care crezi ca e rolul parintelui in viata copilului si cum ti se pare ca e acesta privit si asumat in societatea noastra?
Oltea Tudose: Pe mine ma inspira sa le arat copiilor ca sunt umana, ca imi recunosc greselile si ca invat sa lucrez cu mine, ca ma descopar, ca doresc sa ma cunosc in profunzimile mele. Mama perfecta nu exista, cred eu. Am trecut si eu putin prin acea faza, norocul meu ca mi-am dat repede seama ca nu e modelul pe care sa il preia si copiii mei de la mine. Cautarea perfectiunii este una din sursele nefericirii pentru ca niciodata nu sunt perfecta, intotdeauna pot fi mai buna, si mai buna. Prefer un model care cauta, care lucreaza cu sine. De asemenea prefer modelul care cauta sa traiasca viata cu bucurie si libertate. si aspectul la care lucrez eu si care la copiii nostri, in general cat sunt foarte mici este foarte dezvoltat, este sa imi ascult corpul, intuitia, nevoile, emotiile si sa iau in considerare ceea ce simt. stiu ca e greu uneori de pastrat echilibrul intre ce simtim noi, adultii, si ce cer copiii nostri insa chiar cred ca multe se rezolva cu empatie si iubire.

Academia Heidi: stim ca ai fost la cursuri de educatie pentru parinti. De ce ai vrut sa faci asta? Noi am auzit de multe ori “Ce cursuri, dom’le? Ai nostri nu ne-au crescut bine si fara atatea cursuri si carti de parenting!” Tu ce parere ai?
Oltea Tudose: Am fost la cursuri si conferinte de parenting pentru ca sunt pasionata de dezvoltarea mea personala si spirituala. Si pentru ca exista oameni pasionati de astfel de subiecte care au cercetat si au lucrat cu ei insisi in domeniul lor. Cand cineva vorbeste cu pasiune despre o tema, lucrurile devin inspirante. Si intotdeauna gasesc aspecte care mi se potrivesc, aspecte de imbunatit, de schimbat la mine care ies la iveala cu astfel de ocazii. Sunt oportunitati de introspectie, la fel cum am zilnic nenumarate astfel de oportunitati in interactiunea cu copiii mei. Modelul societatii noastre nu este neaparat si cel potrivit mie sau copiilor mei, nu stiu nici cum va arata lumea peste 20-30-50 de ani. De aceea pentru mine e foarte important sa ii sprijin pe copiii mei sa se cunoasca, sa se simta bine cu ei insisi, sa stie sa isi gaseasca fericirea in cine sunt ei, sa o creeze pentru ei. si in comunicarea dintre noi si in a empatiza unii cu altii sta cheia. De aceea m-au inspirat atat de mult cursurile de comunicare nonviolenta cu Monica Reu sau cele despre joc si emotii cu Otilia Mantelers. Acolo am descoperit ca nu exista o “formula” pe care ar putea sa o aplice orice parinte pe orice copil, ci ca simtind profund, ascultandu-ne copiii si pe noi insine, luand in considerare emotiile si nevoile tuturor avem sanse sa gasim strategii bune pentru toata lumea, conform cu modul in care suntem fiecare facuti. Nu simt nevoia sa judec pe nimeni, toti parintii vor ce e mai bun pentru copiii lor, si dau ce stiu ei ca e “mai bun”. Copiii nostri ne percep asa cum suntem cu adevarat, nu cum am vrea sa fim, nu cum le zicem ca suntem, vad dincolo de mastile noastre. A avea copii este pentru multi dintre noi momentul in care descoperim autenticitatea, realizam ca orgoliul nu isi are rostul. si merita sa fim deschisi ca sa facem schimbarile in noi din care sa ne bucuram si noi si copiii nostri, ca sa devenim “mai buni” nu din punctul de vedere al competitiei ci din cel al iubirii.

Academia Heidi: Ce inseamna pentru tine, concret, sa fii un parinte implicat?
Oltea Tudose: Pentru mine, un fel de definitie a cuvantului “parinte” este a fi in conectare cu copilul, a crea o stare de conectare in familie in cele mai concrete moduri. Facem tot felul de lucruri in casa impreuna, in bucatarie, ne jucam, lucram, discutam, citim impreuna. Dar tot in rolul de parinte implicat sunt si la gradinita unde sunt copiii mei, Gradinita Waldorf Christophori din Bucuresti, unde impreuna cu alti parinti si educatoare facem ca acest proiect sa existe in continuare spre folosul copiilor nostri in primul rand. Si in cele mai multe proiecte din viata mea ii iau in considerare pe copiii nostri.

Academia Heidi: Cum te simti petrecand timp cu copiii tai si care e activitatea voastra preferata?
Oltea Tudose: Ma simt foarte bine petrecand timp cu copiii mei si de asemenea simt deseori nevoia de timpul meu cu mine sau de timpul meu cu sotul meu. De aceea mi-a fost mai usor de cand mi-am dat seama ca pot sa aleg sa fiu 100% cu copiii, sau cu mine, sau cu sotul meu, etc. Atunci cand aleg sa fiu cu totul si cu totul prezenta la copii, se simte, eu ma simt bine, copiii se simt ascultati, luati in considerare, se simt iubiti si eu primesc iubirea lor. Deseori mergem cu bicicletele impreuna, de obicei pe drumul de acasa la gradinita, si asta ne face tuturor mare placere. Mai sunt si activitati pe care le fac doar cu cate unul dintre copii, cu baietelul meu citim din cartile care il intereseaza pe el sau discutam lucruri care ne pasioneaza pe amandoi, construim din lemne, sau pur si simplu glumim si radem, inventam glume pe care le stim doar noi doi, secrete. Cu fetita mea facem prajiturele, desenam impreuna, decoram baldachinul ei, ne facem una alteia codite. Ce e important e ca tot ce facem e de fapt o oportunitate de a fi impreuna.

Academia Heidi: Ce ai invatat tu de la copiii tai pana acum?
Oltea Tudose: Am invatat foarte multe: de la fetita mea am invatat ca feminitatea este innascuta si ca nu e nevoie sa o caut, ca pot sa port hainele “de petrecere” oricand, ca e bine sa imi exprim emotiile oricat de tare i-as deranja pe ceilalti (aici inca mi-e greu si nu vreau sa deranjez pe nimeni, prefer sa gestionez situatiile “ca un om mare” dar ea isi ia in considerare furiile si supararile si le exprima). De la baiatul meu am invatat ca “daca ai strans mult plans in tine, trebuie sa il plangi pana cand se termina plansul de iesit afara tot”, am invatat conectarea cu sine si cu Dumnezeu cu simplitate si joc, invat prietenia neconditionata. De curand am vazut cum el poate si vrea sa le ofere prietenilor lui o bucurie atunci cand poate, cand nu i se incalca limitele lui, in mod neconditionat, cu iubire. Mai invat de la amandoi zi de zi ca am dreptul sa imi cunosc si respect limitele mele si ca supararea poate sa imi treaca foarte repede.

Academia Heidi: Ce valori ti-ar placea sa le transmiti copiilor tai si cum faci concret lucrul asta?
Oltea Tudose: Am scris despre valorile noastre si mai sus putin. In plus, pintre valorile mele mai sunt: bucuria de viata, recunostinta si conectarea cu sine. Cum fac asta? Le exersez eu cat pot de mult, in viata mea de zi cu zi, iar ei sunt curiosi, ma intreaba, ma observa. Cu copiii de altfel e foarte frumos, pentru ca ei preiau totul de la parintii lor, cel putin cat sunt mici. De aceea ziceam mai sus si ca orgoliul nu isi are rostul. si cand stiu ca ei preiau totul, as vrea sa vindec in mine tot ce nu mi-as dori sa le preia copiii mei. Impreuna cu sotul meu, avem valori comune despre care noi doi vorbim des si credem amandoi ca noi le “exersam” si copiii le “imita”, si ca nu e nevoie sa le tinem prelegeri despre valorile noastre.

Academia Heidi: Exercitiu de imaginatie. Copiii tai au implinit 18 ani si iti trimit cate o scrisoare in care vorbesc despre relatia lor cu tine si despre impactul pe care l-ai avut asupra lor pana la acel moment. Ce ti-ar placea sa scrie mai exact?
Oltea Tudose: M-as bucura mult sa stiu ca se bucura in modul cel mai deplin si mai benefic de libertatea din ei, ca sunt conectati cu ei insisi, ca se bucura de pasiunile lor. As vrea sa imi spuna ca se simt iubiti, ca simt intotdeauna iubirea noastra, a parintilor. sa imi spuna ca sunt fericiti cu ei insisi, ca se bucura de viata, ca rad si se joaca in modurile cele mai potrivite lor. Ca isi respecta viata, corpul, emotiile, intuitiile. si m-as mai bucura sa aflu ca stiu sa isi creeze relatiile cele mai pline de comunicare. Iar in relatiile de cuplu ca stiu sa isi creeze relatii pline de iubire neconditionata, de sprijin, de crestere impreuna. Si sigur ca m-as bucura ca si atunci sa ne faca la fel de multa placere sa FIM impreuna asa cum ne place acum.

Leave a comment »