Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

De ce?… De ce? Sau resursele polisemantismului

dir-mona-serbanescu

  • profesor Mona Serbanescu, presedinte-director general Liceul Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu

„Nu exista arta mai frumoasa decat arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu; uitandu-se la el, se bucura si oamenii, se bucura si Dumnezeu. ” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 

Intrebarea ”de ce ?” o auzim cu bucurie cand, tatici si mamici fiind,  avem surpriza sa constatam ca ”cel mic” sau ”cea mica” incep sa problematizeze si doresc sa descopere raspunsuri la nedumeririle lor interioare sau la cele pe care le rostesc,  mai soptit, ori mai raspicat.

Apoi, avalansa ”de ce” – urilor ii face adesea pe parinti sa bata in retragere, uneori chiar sa reprime curiozitatea copiilor, pentru care intrebarile se inlantuie logic si par a nu avea sfarsit. Copiii doresc sa descopere  de ce este intuneric noaptea, de unde vin ingerii, de ce nu pot si ei sa zboare, sau ”unde se duce  mancarimea, cind iti trece”. Intr-o lume tot mai deschisa, cu acces la mereu mai multe imagini, ei au dorinta sa gaseasca explicatii – si le cer –  atunci cand nu-si pot da singuri raspunsurile. Uneori, se multumesc cu lamuriri conventionale, pe care cei mari le folosesc doar ca sa iasa din incurcatura, fie ca nu cunosc raspunsul, fie ca acesta necesita un timp prea indelungat de documentare, ori deoarece, pur si simpu, intrebarea celui mic se refera la aspecte pe care adultul le considera neadecvate varstei copilului, si  probabil, chiar pe el, pe omul mare, il ia prin surprindere, de cele mai multe ori. Care sunt pasii de urmat pentru a-l calauzi atunci pe micul curios spre descoperirea lumii?

Rabdarea, in primul rand! Dorinta de  a-l indruma pe copil, de a-l ocroti, de a raspunde curiozitatii sale, fara sa ii lezezi sensibilitatea. Iubirea neconditionata. Nu poti, parinte fiind, sa dai raspuns ”de ce”-ului copilului tau decat daca ai credinta, nadejde si dragoste.

Insa, atunci cand ”cel mic” porneste catinel spre scoala, de cele mai multe ori, parintii rasufla usurati: Gata! De acum se ocupa ”doamna”, ori ”domnul”! Asadar, provocarea lui ”de ce” ajunge la cadrele didactice, care, la randul lor, se afla in aceeasi dilema. ”Daca ma intreaba ceva ce nu este in programa, ori in manual?”. Sunt multe situatiile cand copilul caruia nu i s-a raspuns renunta sa mai puna intrebari. Primele sale calauze, parintele si  educatoarea, invatatoarea, profesoara, ori profesorul, langa  care se afla adesea preotul duhovnic, pot face sa creasca dorul de  a afla si de  a cerceta al copilului. Cum au remarcat atatia pedagogi, de la Aristofan si Plutarch, la Montaigne si la Maria Montessori, ”Copilul este un foc ce trebuie aprins, nu un pocal in care torni necontenit!” Uneori, insa, ”focul” acesta se stinge incet-incet, pe masura ce copilul creste, lucru, sa zicem asa, ”de-a mirare”, cata vreme tainele lumii sunt tot mai captivante, cand inaintezi pe calea descoperii. Insa aici intervin dascalii, unii mai destoinici, mai dornici sa deschida mintea elevilor lor, altii, ”cu capul in carte”, iar nu ”cu cartea in cap”, uitand ca au un singur model de Invatator, pe Hristos si refuzand sa ofere cheile care deschid cufarul cu minuni al materiei pe care ei se simt pe deplin stapani; si atunci elevilor le ramane ridicarea din umeri: ”eu la asta nu ma pricep”, ”asta nu-i de mine”, ”nu inteleg si gata!”.

Un scriitor francez contemporan, Daniel Pennac, trecand in revista propriile ”Necazuri cu scoala”, marturiseste: ”Am crezut mereu ca scoala inseamna mai intai profesorii.”, ceea ce poate aduce in discutie, desigur, importanta mijloacelor noi de invatamant, oportunitatea dorintei de a aseza copiii in fata calculatoarelor si a tabletelor. ”De ce”-ul copilului poate primi mai iute un raspuns gratie lor, dar este acesta suficient pentru ei? Melancolia, dorul, tristetea, teama, sau neincrederea nu pot fi rezolvate in absenta acelorasi trei piloni ai sufletului, nadejdea, credinta si dragostea!

Paradoxal, peste ani, parintele reia ”de ce”-urile propriului copil, transferandu-le in alt registru;  incearca astfel sa isi mentina statutul de superioritate in relatia parinte – copil, ori sa isi arate grija, doar ca intr-un mod, adesea, respins de fostul prichindel, ajuns acum adolescent; intrebarea pierde naivitatea primordiala si devine caustica, enervanta, sacaitoare, gata sa rupa puntea intre generatii, in loc sa o consolideze. ”Tinerii nostri fragili” si, de multe ori, debusolati, raspund repezit, ori se inchid in ei. ”De ce”-ul acesta nu inlocuieste nici dragostea, nici nadejdea si, cu atat mai putin, credinta! Semantica intrebarilor sustine, o data in plus, ca de neinlocuit raman firele nevazute  care leaga Copilul si  Parintele,  Invatacelul si  Invatatorul, cele care ne alcatuiesc, in fond, chipul si care ne pot da raspuns intrebarilor.

Leave a comment »

Cum poti sa iti ajuti copilul sa aiba succes la scoala

copil_teme

Inceperea scolii este un moment important pentru copii, dar si pentru parinti. Majoritatea parintilor considera succesul scolar o prioritate in viata copiilor si isi doresc sa contribuie cat mai mult la acesta. Iata cateva lucruri concrete pe care le poti face pentru a-ti ajuta copilul sa aiba succes la scoala.

Contacteaza cadrul didactic atunci cand ai nelamuriri sau intrebari

Poti propune cadrului didactic sa comunicati online prin intermediul grupurilor de discutii, unde toti parintii din clasa pot fi informati de noutati sau puteti stabili intalniri periodice pentru a discuta despre evolutia copilului tau. De asemenea, nu ezita sa intrebi cum poate fi contactat in caz de urgente sau nelamuriri.

Nu spune lucruri negative despre cadrele didactice ale copilului tau

Daca intr-adevar nu esti de acord cu deciziile sau comportamentele cadrului didactic, poti sa iti exprimi parerea in comunicarea cu acesta, aducand argumente referitoare la comportament, nu la persoana cadrului didactic. In acelasi fel poti comunica si cu cel mic despre invatatoarea sau profesorii sai.

Asigura-te ca cel mic doarme suficient in fiecare noapte

Somnul este esential pentru invatare. Copiii care dorm suficient se pot concentra mai bine, pot invata mai repede si, in general, se pot bucura mai mult de activitatile educationale.

Responsabilizeaza copilul cu privire la temele pentru acasa si invatare

Ai incredere in abilitatile copilului tau de a face fata activitatii scolare si incurajeaza-l sa isi faca temele in mod independent. Incurajeaza-l sa iti ceara ajutorul dupa ce a incercat singur sa rezolve o tema, iar atunci cand il ajuti, orienteaza-l catre descoperirea solutiei pe cont propriu, fara a rezolva tu cerinta. Explica-i faptul ca educatia, formala si informala, are rolul de a-l ajuta sa isi dezvolte abilitatile astfel incat, atunci cand va deveni adult, sa poata avea o viata implinita. De aceea, invatarea este o activitate care il priveste direct si din care el castiga cel mai mult, nu parintii sai.

Vorbeste cu copilul tau despre ce face la scoala

Poti sa formezi un obicei in care sa petreceti cateva minute impreuna si sa povestiti despre cum a fost ziua voastra, pentru copil la scoala, pentru tine la munca. Povesteste-i copilului felul in care ai rezolvat probleme, lucruri care te-au amuzat sau felul in care ai negociat solutii. Adreseaza-i intrebari specifice despre orele pe care le-a avut in ziua respectiva, despre colegii cu care e prieten sau despre lucrurile care l-au amuzat la scoala. In timp, daca va formati un obicei din aceasta conversatie, va fi mai usor sa comunici cu el despre acest subiect.

Citeste impreuna cu copilul tau in fiecare zi

Pana invata sa citeasca el insusi, ii poti citi povestea de seara, iar apoi puteti citi seara impreuna 30 minute, fiecare din cartea lui sau amandoi din aceeasi carte, depinde de preferinte. Este important sa incurajezi acest obicei de la cele mai mici varste, dar si sa te vada pe tine citind frecvent. Nu il obliga pe copil sa citeasca atunci cand nu isi doreste si nu ii impune anumite carti, lasa-l pe el sa le aleaga.

Incurajeaza copilul sa faca miscare in mod regulat

Copiii activi fizic au o atentie si memorie mai buna si invata mai repede. Afla mai multe despre beneficiile pe care le aduce miscarea fizica invatarii si, daca ai un copil cu inclinatii sportive, permite-i sa se inscrie la un sport. Daca ai un copil nu foarte interesat de sport, incurajeaza-l sa se joace in aer liber (miscarea este inevitabila in acest context) si faceti miscare in familie (biciclete, role, plimbari lungi).

Incurajeaza independenta copilului tau. Copiii autonomi invata mai bine, arata cercetarile. Cu alte cuvinte, copiii care sunt ajutati sa invete sa aiba grija de ei insisi, sa isi organizeze singuri activitatile si sa isi stabileasca obiectivele, se simt mai competenti si mai motivati sa depuna eforturi pentru a evolua.


Limiteaza timpul petrecut de copil in fata televizorului sau calculatorului

La varste mici, este foarte usor pentru copii sa ramana ore intregi in fata tabletei, telefonului sau televizorului. Nu este nevoie sa excluzi complet aceste activitati, dar este important ca ele sa nu fie modalitatea predominanta de relaxare a copilului. Asigura-te ca are la indemana si alte activitati (sport, lectura, activitati artistice, socializare) care sa ii permita sa se relaxeze si sa invete lucruri noi.

In final, nu uita ca succesul scolar nu este singurul lucru pe care este bine sa ti-l doresti pentru copilul tau. Notele bune nu garanteaza intotdeauna succesul la maturitate. Competentele sociale, echilibrul sau emotional, motivatia intrinseca, curajul si perseverenta sunt aspecte ale dezvoltarii sale care ii vor asigura implinirea in viata, atat in copilarie, cat si la maturitate.

  • sursa: http://www.suntparinte.ro/succesul-scolar
Leave a comment »