Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

Nu va protejati copiii de emotiile negative! Invatati-i sa le recunoasca si sa le gestioneze.

father-says-i-am-sorry

– sursa: http://www.republica.ro

Peste doar câteva săptămâni, voi susține pentru prima dată o prezentare despre inteligența emoțională (EQ), concept care cu timpul s-a banalizat destul de mult și, cel mai probabil, în mințile multora dintre cei care mă citesc acum s-ar putea să apară întrebarea: Și ce mare scofală? Desigur că întrebarea este mai mult decât legitimă, doar că eu sunt de părere că, cel mai adesea, tratăm cu o prea mare lejeritate acest concept și avem tendința de a-l interpreta într-un mod eronat. Profesez în meseria de psiholog de mai bine de un deceniu și, până în acest an, m-am ținut departe de a vorbi public despre EQ. Am tot analizat datele culese din cercetări și, sincer, cred că este extrem de dificil să faci recomandări. Știți de ce? Fiindcă a vorbi despre puterea gestionării emoțiilor înseamnă a te vulnerabiliza suficient de mult încât să te deschizi față de toată paleta de emoții umane. Iar noi, oamenii, evităm cu brio vulnerabilizarea și durerea.

Sunt de părere că, dată fiind natura ființei umane, cei mai mulți dintre noi ar fi dispuși să plătească orice preț, doar să nu-și facă vizibilă vulnerabilitatea în fața celor dragi sau a celor care le sunt prin preajmă. Cei mai mulți oameni pe care-i știu au o afinitate vădită către emoțiile pozitive – le dorim în viețile noastre, vorbim despre ele și, cu toate acestea, ne este dificil să le trăim. Iar explicațiile la care au ajuns oamenii de știință cu privire la acest fenomen sunt următoarele: 1) nu putem alege să ne amorțim selectiv emoțiile; 2) chiar dacă pare imposibil de crezut, cea mai dificil de experimentat emoție este bucuria.

Acum e cazul să vă spun câteva cuvinte și despre mecanismele biologice și psihologice din spatele acestor concluzii. Cei mai mulți dintre noi au fost, într-un fel sau altul, educați să se țină la distanță de emoțiile negative. Vă mărturisesc că mulți ani (acum aș fi tentat a spune că prea mulți) am respins emoțiile dificile, convins că doar eu le am și preocupat de ceea ce ar putea ceilalți să gândească despre mine, dacă ar ști că le simt. Nu mai trebuie să subliniez că, uneori, emoțiile umane pot fi extrem de copleșitoare și este firesc ca mecanismele de supraviețuire să-și facă treaba, prin urmare, noi să evităm durerea. Dar se pare că a ne ține departe de emoțiile așa-numite negative nu este o soluție benefică pe termen lung, deoarece nu putem să închidem ușa de la pivniță peste ele și să ne comportăm ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Emoțiile își cer drepturile, iar dacă nu le permitem să existe, nici ele nu ne permit să funcționăm. Pentru mulți dintre pacienții care vin la mine în terapie – cu dependențe, probleme de anxietate, depresie, tulburări de comportament alimentar sau renumitul burnout – se adeverește acest tipar, potrivit căruia a fugi de emoții înseamnă a fugi de ceea ce ne face vii și funcționali, în relațiile noastre personale și profesionale. Mai mult decât atât, selectivitatea în ceea ce privește emoțiile pare să nu fie o opțiune. Oricât de mult și-ar dori un părinte ca micuțul căruia i-a dat viață să resimtă doar fericire și bucurie, acest lucru este imposibil, dacă nu-i oferă celui mic posibilitatea de a se întâlni și cu cealaltă cohortă de emoții (mai puțin pozitive): frică, furie, frustrare, tristețe, vinovăție etc.

de Gaspar Gyorgy

Cititi continuarea articolului aici

Advertisements
Leave a comment »

Te certi des cu partenerul de viata? Iata 5 efecte negative asupra copilului tau

Unhappy siblings sitting in kitchen with their parents who are f

– sursa: http://www.sfatulparintilor.ro

Toate familiile au discutii in contradictoriu. “Ciocniri” verbale despre cine trebuia sa scoata rufele din masina de spalat sau sa duca gunoiul sunt comune in cele mai multe cupluri. Problemele apar insa atunci cand unele conflicte se intensifica si pierzi controlul situatiei.

Nu toti copiii resimt imediat efectele negative ale unei discutii pe tonalitati “inalte” intre mami si tati, dar atunci cand acestea devin o regula sau unele dintre ele dureaza mult si par sa nu se mai termine niciodata, abia atunci apar efecte negative asupra sanatatii mentale si emotionale a copiilor –efecte ce nu tin cont de statutul social, economic sau cultural al familiei respective.

Adultii deseori detin controlul asupra conflictelor dintre ei; s-au mai certat, stiu ca aceste certuri nu duc la ceva prea devastator pentru ei; unii si-au format chiar un mod de trai din a se mai ciondani un pic si a-si elibera tensiunile de peste zi astfel. Dar, din pacate, multi omit sau chiar nu stiu ce inseamna aceste scene pentru sanatatea emotionala a copilului din preajma.

Iata in continuare principalele 5 efecte negative pe care scandalurile dintre parinti le au asupra copilului care asista la ele – de la cele mai mici la cele mai mari si serioase – conform specialistilor in psihologie de la tlchowstuffworks.com.

 

Efect negativ nr 1: Copilul poate sa nu stie sa se descurce intr-o situatie conflictuala

Poate fi in regula sa te mai ciondanesti ocazional in fata copilului pe subiecte minore ca miza. Pe cine pacalim? Nu traim intr-o lume perfecta. Cand ele apar, discutiile din familie pot fi o ocazie de a-i arata copilului cum se comunica si cum sa invete si el sa gestioneze un conflict verbal cu cineva. Poti fi un model pentru el folosind mai degraba argumente constructive decat distructive in timpul conflictului.

Arta de a avea opinii diferite de cineva consta in a incerca sa ramai calm, respectuos, sa gestionezi problema si sa iti sustii punctul de vedere chiar daca asta poate insemna sa iei pentru un timp distanta fata de cel cu care te certi, ca sa nu escaladeze emotiile intr-o cearta cumplita.

Cand va certati in fata copilului, neaparat sa va cereti scuze unul altuia la sfarsit si tot in fata lui sa va si impacati. Daca nu veti face asa, copilul nu va invata sa stapaneasca situatiile conflictuale din viata sa.

 

Efectul negativ nr 2: Copilul devine stresat si ingrijorat

Oamenii mari cred ca un copil nu are de ce sa fie stresat ca ei se cearta; in fond, nu e despre el, nu il priveste pe el si in foarte multe cazuri parintii certareti nici nu intentioneaza sa se desparta, deci sa afecteze viata copiluluilor. Cu toate astea, cand parintii se cearta, mediul din familie devine toxic din punct de vedere emotional, iar pentru copii asta inseamna suparare si mult stress pe care ei nu stiu sa il recunoasca si sa il gestioneze. Mintea lor e plina de intrebari: ce se va intampla de data asta? Oare parintii ma mai iubesc? Oare parintii mei vor divorta? Cu mine ce se va intampla?

Conform unui studiu realizat de Kids Health, aproximativ 25% dintre copiii chestionati au spus ca au devenit violenti cand s-au simtit stresati, coplesiti si suparati pe parinti: au lovit, au muscat sau s-au dat cu capul de ceva. Cand copiii sunt la varsta scolii, parintii si profesorii trebuie sa urmareasca diversi indicatori de interiorizare (de regula la fete) sau de agresivitate (deregula la baieti) ca semne ale tulburarilor lor cauzate de stresul din familie.

La copilul prescolar trebuie sa se identifice semnele de ingrijorare din sufletul lui urmarind daca face accese de istericale specifice acestei varste mai des decat ceilalti copii.

Cititi continuarea aici

 

 

Leave a comment »