Academia Parintilor (Pre)ocupati

o initiativa a Scolii Anastasia Popescu si a Gradinitelor Arc-en-Ciel

Antiparenting – Savatie Bastovoi

savatie

Academia Parintilor (Pre)ocupati  va propune cateva ganduri asternute de pr. Savatie Bastovoi in volumul sau, ”Antiparenting – sensul pierdut al paternitatii”:

“Majoritatea adultilor vorbesc despre copilarie de parca ei n-ar fi fost niciodata copii.[…]
Cel mai important lucru pe care l-am invatat de la parintii mei este ca un copil trebuie sa fie bun, priceput si modest. Talentele trebuie dezvoltate si respectate. Oamenii care se pricep la ceva sint demni de admiratie si e bine sa invatam de la ei. Cititul si exercitiul stau la baza priceperii.”

Iată modelul în care parintele a fost crescut:
”Daca un copil citeste, picteaza sau croseteaza, el nu trebuie intrerupt – toti ceilalti trebuie sa-i ofere conditii pentru studiu.[…] Suportul e obligatoriu. Baietii trebuie sa fie puternici si priceputi, fetele frumoase si cuminti. Apara-i pe cei slabi, fii darnic si marinimos. Nu ride de saraci si de bolnavi. Santajul, minciuna, frica, invidia, zgircenia si laudarosenia sint lucruri rusinoase.”
”Eu fac diferenta intre un om infrint si un om care a suferit o infringere. Exista oameni care, desi au trecut prin multe infringeri, totusi nu s-au frint. Dar sint si oameni care s-au frint dupa prima infringere. De fapt, experienta arata ca cel care nu s-a frint din prima are toate sansele sa nu se fringa niciodata.”
Advertisements
Leave a comment »

Copiii nu ar trebui sa detina telefoane inteligente pana la varsta de 12 ani

copiltableta

sursa:

http://m.romanialibera.ro/societate/sanatate/copiii-nu-ar-trebui-sa-detina-telefoane-inteligente-pana-la-varsta-de-12-ani–dependenta-de-tehnologie-ajunge-sa-fie-tratata-la-psihiatrie–3000-de-cazuri-intr-un-singur-spital-446821

Copiii nu ar trebui să dețină telefoane inteligente până la vârsta de 12 ani. Dependența de tehnologie ajunge să fie tratată la Psihiatrie. 3000 de cazuri într-un singur spital.

Medicii trag un semnal de alarmă: de la un an la altul creşte numărul copiilor români dependenţi de tehnologie, care au nevoie de tratament de specialitate.

 

De exemplu, numai la Spitalul Universitar de Psihiatrie din Iaşi, într-un singur an, au fost internaţi peste 3000 de copii cu tulburări emoţionale şi de comportament provocate de utilizarea excesivă a tabletelor şi telefoanelor inteligente.

Andrei este unul dintre pacienții internați la Spitalul Universitar de Psihiatrie din Iași. A ajuns aici din cauza jocurilor pe calculator. Stătea zile şi nopti la Internet Cafe. Trei luni a lipsit de la școală.

Pentru Andrei și pentru ceilalți copii dependenți de tehnologie, tratamentul e de lungă durată. Izolați de familie, sunt învățați să deseneze, să citească, să se joace în aer liber.

Adriana Panaitescu, medic neuropsihiatrie infantilă, Spitalul Socola, Iași: “Decondiționarea se face doar prin măsuri care uneori sunt foarte neplăcute pacientului. E o suferință sevrajul.”

Până la vârsta de 12 ani, copiii NU ar trebui să aibă acces la telefoane inteligente și tablete, atrag atenția specialiștii. Prea mult timp petrecut în fața ecranelor îi face pe cei mici agitaţi și impulsivi. Ei se izolează, apar tulburări de somn şi de alimentaţie.

Florentina Căuia,  psiholog: “Putem evita aceste traumatisme pe viața – pentru că asta sunt – dacă facem totul cu măsură. Cumpăram ce trebuie pentru vârstele copilului.”

Medicii îi avertizează pe părinți că dependența de tehnologie a copiilor se poate trata numai în spital.

– de Mihai Diac (Romania Libera)

Iata aici o emisiune importanta pe aceeasi tema, la Trinitas Tv:

Leave a comment »

Viata e grea, dar poate fi si frumoasa, cateodata…

mama_si_copilul

 

 

sursa: https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/viata-e-grea-dar-poate-fi-si-frumoasa-cateodata

 

“Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic fructe si legume.’’

Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic minimum 2 litri de lichide.”

Pentru o viata sanatoasă, faceti miscare cel putin 30 de minute in fiecare zi.”

Pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei”;

Pentru sanatatea dumneavoastra evitati excesul de sare, zahar si grasimi.

Cam astea erau frazele pe care le auzeam tot timpul in finalul fiecărui calup de publicitate de la posturile de radio fixate pe aparatul vorbitor din masina. Pe drumurile patriei, asteptand ca reclamele sa se incheie o dată, imi ramaneau, fara sa vreau, in minte aceste fraze „pline de sanatate” si de povete, mai mult sau mai putin intelepte. Fireste ca nu consideram ca ar trebui luate in seama.

Apoi am facut o pauza relativ lunga de drumuri. De curand, insa, am avut parte din nou de ele. Dar nu si de indemnurile de mai sus.

Ceea ce am auzit acum era dintr-un cu totul alt registru, mult mai grav, mult mai responsabil si raspundea multor intrebări (retorice?) pe care mi le pusesem in ultima vreme, după diferite discutii cu profesori sau parinti.

Mesajul a fost: „Pentru sanatatea emotionala a copilului dumneavoastra, petreceti cat mai mult timp cu el.Iar pe acesta l-am retinut. Si m-a socat.

Dintr-o epocă de trista amintire (ca să folosesc un termen cunoscut si folosit atat ironic, cat si serios), „decreteii” au ramas relativ nostalgici dupa felul in care-si petreceau timpul liber si vacantele (uneori, prea lungi). Pe langă faptul ca se lauda ca, pe atunci, beau apa de la toate cismelele, ca nu ii punea nimeni sa poarte casca si genunchere cand se dadeau cu bicicleta sau cu trotineta, ca zburau pe tobogane chiar daca pe jos, in locurile de joacă, era ciment, ei isi aduc aminte cat se saturasera sa tot stea cu parintii, cat de mult le placea in tabere, chiar daca erau cu specific pionieresc, deoarece asa puteau sa se simta (mai) liberi. Pentru ca parintii lor chiar isi petreceau timpul cu ei. Nu considerau, de exemplu, ca daca au 15 ani, sunt deja mari si… „ia sa ma mai bucur si eu de viata ca am stat suficient cu copiii!”. Dar, mai ales, nu era o corvoada pentru ei.

Spuneam mai sus ca am avut multe discutii cu profesori si parinti. Primii se plang de agitatia elevilor, de lipsa lor de concentrare, de faptul ca nu mai citesc, ca nu sunt interesati de absolut nimic, ca sunt obraznici si greu de suportat. Nu toti, dar multi dintre ei. Profesorii buni, insa, remarcau dorinta copiilor de tandrete, de discutii, de ocrotire, de punere in valoare, de explicatii amanuntite ale fiecarui fenomen sau sentiment.

Iar parintii… Ei, aici era (si este) o problema. Pe de o parte, parintii au pretentii foarte mari. De ce copilul meu a luat 7 la lucrare? Nu puteti sa-i dati 10?” Iar pe de alta parte ei sunt, desigur, foarte ocupati. Sa produca bani, sa aiba succes in cariera, sa se afirme stand la serviciu cat mai mult timp… „De-aia i-am înscris la scoala privata si dau o groaza de bani acolo – sa se ocupe de el.” Revin seara acasa, după ce-si culeg odraslele de pe la vreun after school, si sunt extrem de obositi. Nu au chef sau timp sa asculte „povestile fara sens” ale copiilor – nici despre scoala (ce nota ai luat?), nici despre colegi, nici despre baiatul sau fata care le e drag/a, chiar dacă (sau tocmai pentru ca) au 5 ani. Le-au cumparat laptop, tableta, smartphone – „ia, joaca-te cu ele, mama, ca eu sunt obosita si n-am chef de prostiile tale”. Iar ei stau cu ochii in device-uri, firește. E interesant, le ofera o lume… Si totusi…

Apoi vin vacantele. „Vai, draga, am fost in concediu cu ala mic si am venit mai obosita decat am plecat. Trebuie sa mergem cateva zile doar noi doi, sa simt si eu ca respir. Sa nu ma mai bata nimeni la cap in permanenta.” Iar aceasta fraza am auzit-o nu de-acum, ci de foarte, foarte multi ani. Chiar de pe vremea cand multinationalele nu poposira incă pe meleagurile noastre sau erau foarte slab reprezentate.

Fireste, exista multi „teoreticieni” ai relatiilor parinti-copii in toată lumea. Unii sunt specializati, iar altii sunt, pur si simplu, atotstiutori de felul lor. Cei mai multi dintre ei explica doct cat e de bine sa-ti lași copilul singur, sa se descurce, sa nu fie legat de fusta mamei (sau de pantalonii tatalui, după caz) etc. etc. Pedagogi desavarsiti dau lectii, de fapt, despre cum sa stai cat mai departe de copilul propriu pentru a fi mai usor de manipulat sau cine-stie din ce alte motive.

Nu sunt „de moda veche”, nu sustin ca trebuie sa-i sufli in ceafa copilului, dar cred ca e nevoie sa fii acolo, langa el, de cate ori este nevoie, si nu numai. Avem putine constante in viata, iar exemplele de urmat sunt si mai reduse. De aceea, un parinte, prin tot ceea ce poate insemna un model, este binevenit (si indicat) in formarea personalitatii aceluia caruia i-a dat viata. Copilul nu citeste? Intreaba-te daca te-a vazut vreodata citind sau vorbind despre vreo carte. Copilul nu e politicos? Gandeste-te daca i-ai spus vreodata care sunt regulile de „supravietuire” în lumea dezlantuita. Copilul e permanent nelinistit? Adu-ti aminte cand l-ai mangaiat ultima data, soptindu-i incet, la ureche, ca viata e grea, dar poate fi si frumoasa, cateodată.

Nu e asa de important sa-i dezvolti spiritul competitiv – se vor gasi destui care sa faca asta. Tu trebuie (da, trebuie!) sa-i dai incredere. Sa stie ca, indiferent ce se va-ntampla, cineva va fi langa el sa-i asculte povestile, framantarile specifice varstei, prostiile. Sa-l incurajeze. Sa rada si sa planga cu el.

In zilele noastre, exista, desigur, multe probleme, iar acum nu ma refer la cele despre supraviețuire. Unde ne facem vacantele, ce fel de masina sau laptop avem, ce naționalitate sa aiba bona, care sa fie limba de studiu la liceul pe care-l va urma fiul sau fiica, la ce facultate (din strainatate, obligatoriu) sa studieze urmasul. Si multe altele, din aceeasi categorie. Uitand, de cele mai multe ori, ca el/ea este un OM. Iar oamenii au nevoie de dragoste, de intelegere, de prietenie, de conversatie, de sprijin. Si de amintiri. Pentru ca noi, la un moment dat, nu vom mai fi, iar ei, copiii nostri, vor ramane (aproape) singuri pe lume. Si chiar daca vor lacrima, momentele petrecute cu mama si cu tata vor fi, poate, cele mai valoroase, cele la care se vor intoarce cand vor voi sa zambeasca, sa planga sau sa caute o explicatie pentru cele mai banale clipe ale existentei. Iar daca nu le vor gasi, vor fi si mai singuri, si mai goi, si mai tristi.

E foarte greu sa fii parinte. Cel mai greu, de fapt. Iar daca, intr-o clipa de pasiune sau nebunie, v-ati asumat acest rol, nu-l jucati prost. Sunteti actorul principal, scenaristul si, in acelasi timp, si regizorul. Este singurul spectacol unde lipsa de talent este fatala. Iar „a doua reprezentatie” nu va mai avea loc.

Pentru sanatatea emotionala a copilului dumneavoastra, petreceti cat mai mult timp cu el.

Odilia Rosianu – redactor sef Literatura de azi (www.literaturadeazi.ro)

Leave a comment »

Cat timp au voie copiii la TV, calculator sau tableta?

copii+tv

Dulciurile şi accesul la TV  sunt cele două mari subiecte pe care generaţiile din familia noastră au opinii diferite. Noi, părinţii, restricţionăm, în timp ce bunicii permit. Că doar o ciocolată în plus nu ne-a omorât nici pe noi când eram mici, cu atât mai puţin statul la desene. Mai ales că astea de acum sunt mai frumoase, sunt şi educative, ce rău pot face? Ei bine, se pare că pot şi chiar fac rău, depinde de cum îi sunt oferite copilului.

Influenţa media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului a fost tema celei de a treia ediţii a Maratonului de Sănătate, organizat de Secom în parteneriat cu Mămica Urbană. A fost cea mai interesantă, frumoasă şi caldă ediţie de până acum, în opinia mea, poate pentru că s-a bucurat de prezenţa a două femei extraordinare – Doamna Doctor Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, șef secție Neurologie Pediatrică “Spitalul Victor Gomoiu”, un doctor cum rar mi-a fost dat să văd şi să ascult şi Mirela Retegan, fondatoarea Zurli, despre care nu cred că mai este nevoie să vă spun prea multe, găsiţi povestea a ceea ce face ea în multe din articolele blogului.

Mirela a deschis seara cu dezinvoltura ei caracteristică şi ne-a prezentat câteva jocuri de jucat în trafic cu copiii – o alternativă perfectă la tableta-baby-sitter şi care va apropia părintele de copil şi le va face călătoria mai uşoară. Am aflat cum se joacă două dintre jocurile prezentate pe proaspăt lansatul CD „Jocuri de jucat în trafic” – Cuvântul interzis şi Clopoţel. Cuvântul interzis – Un jucător pune întrebări şi celălalt răspunde, apoi rolurile se schimbă. Se stabileşte un cuvânt pe care cel care răspunde nu are voie sub nicio formă să îl folosească. Evident că cel care pune întrebări le va formula în aşa fel încât răspunsul să fie greu de dat fără folosirea cuvântului interzis. De exemplu, cuvântul interzis este primăvara, iar posibile întrebări – În ce anotimp se topeşte zăpada sau În ce anotimp este ziua mămicii. Clopoţel – unul din jucători pune întrebări, iar celălalt trebuie să răspundă la orice „clopoţel”. Noi îl jucăm foarte des cu Ana şi ea se amuză cel mai tare când o întrebăm dacă vrea jucării, îngheţată, etc., iar ea trebuie să se concentreze să nu greşească şi să spună altceva decât „clopoţel”. Ce am reţinut eu din prezentarea Mirelei, în afara jocurilor prezentate, a fost că atracţia copilului pentru TV şi alte electronice se manifestă atâta timp cât el nu primeşte atenţia necesară de la părinte. Ecranul nu îl amână, nu îl goneşte, nu îl ceartă, ci este disponibil acolo pentru el, oricând. Conectează-te 100% cu el şi vei bate orice gadget!

Doctor Raluca Teleanu a pornit de la datele statistice ale studiilor care ne spun că, săptămânal, copiii petrec 23 de ore în faţa televizorului (Studiul internaţional „EPODE pentru promovarea egalităţii în ceea ce priveşte starea de sănătate”, 2015) şi că 46% folosesc zilnic laptopul, 41% smartphone-ul, 33% desktop-ul şi 23% tableta (Studiul Net Children Go Mobile, realizat în perioada mai 2013-martie 2014). Dincolo de statistici, ce am reţinut eu din prezentarea doamnei doctor, care a fost dealtfel extrem de echilibrată şi nu a spus nicio clipă să interzicem copiilor folosirea gadget-urilor sau privitul la TV.

  • Privitul la TV creează oatitudine mentală pasivă, deoarece emisferul stâng al creierului este în repaos, ceea ce pe termen lung poate conduce la deficienţe în ceea ce priveşte gândirea logică şi analitică, în vorbire şi construirea frazei, în scris şi citit
  • Activitatea creierului pe parcursul privitului la TV este ALFA, adică în afara spaţului, fără orientare, aşa numitul „visat cu ochii deschişi”
  • Spre deosebire de citit, care dezvoltă imaginaţia, privitul la TV inhibă imaginaţia, deoarece prezintă totul de-a gata, pe tavă, iar privitorul nu mai trebuie să îşi imagineze nimic
  • 70% din întârzierile de limbaj cu care se confruntă doamna doctor în activitatea sa zilnică sunt cauzate de privitul excesiv la televizor.
  • La TV copiii suntsuprastimulaţi, pentru că totul este foarte alert şi colorat, devin hipertonici şi este evident că atunci când sunt reintroduşi în lumea reală se plictisesc foarte repede şi „nu au stare”. De aici şi atât de multe diagnostice de ADHD în ultima vreme.
  • Jocurile video pot fi benefice pentru copiiatâta timp cât nu se abuzează de ele şi cât ele sunt paşnice şi antrenează gândirea logică – de exemplu jocurile de strategie
  • Nu este indicat să le interzicem copiilor accesul la televizor, tabletă, telefon, calculator. Acestea reprezintă o realitate cotidiană şi de multe ori ele sunt şi instrumente de socializareşi discuţii între copii.
  • Creierul este modelabil şi remodelabil, ca răspuns la o experienţă
  • Emoţiile pot fi controlateşi este bine să îi învăţăm pe copii cum să facă acest lucru
  • Cele mai multe conexiuni la nivelul creierului se formează în primii trei ani de viaţă, aşa că este indicat ca până la această vârstă copilul să nu aibă acces la TV sau alte ecrane (laptop, tabletă, telefon, calculator)
  • Durata maximă de privit la televizor(tableta, telefon, laptop se cumulează şi ele în acest timp)este de 1 oră-maximum o oră şi jumătate pe zi
  • Sunt recomandate pauze de 15-20 de minute între reprizele de privit la TV, mai ales dacă se depăşeşte timpul recomandat
  • NU lăsaţi TV-ul să meargă încontinuu, pe principiul că oricum copilul nu se uită! Poate că nu se uită tot timpul în ecran, dar creierul recepţionează toate mesajele transmise
  • În loc să acordăm o atenţie excesivă acumulării de cunoştinţe şi dezvoltării IQ-ului, este de preferat să ne ocupăm în special de dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor, aceasta fiind fără limite.

Am mai aflat de la doamna doctor că există copii preponderent vizuali, cum este Ana, care vor fi captivaţi de prezenta ecranelor – aţi mai văzut copil de 1 an-2 uitându-se captivat la emisiuni politice? Ei bine, eu mă feream să mai intru cu Ana în restaurante sau locuri publice unde exista TV, pentru că pentru ea totul se oprea când vedea un ecran, indiferent de ceea ce rula. Aşa este şi acum, doar că se poate controla mai bine. Această caracteristică poate fi folosită în beneficiul copilului, în sensul că el poate învăţa foarte bine utilizând televizorul sau calculatorul – să privească documentare, lecţii de limbi străine, etc. Şi nu, dacă va sta captivat într-un ecran nu este din cauză că i se limitează accesul, ci din cauză că este preponderent vizual. Şi dacă se va uita non-stop la TV, tot atât de fascinat va fi.

În concluzie, privitul la TV şi accesul la telefon, tabletă, laptop nu sunt nocive, atâta timp cât nu sunt folosite în exces şi cât nu suplinesc prezenţa părintelui lângă copil. Acordaţi-le atenţie copiilor, vorbiţi cu ei, aflaţi ce îi frământă, învăţaţi-i să îşi controleze emoţiile şi ajutaţi-i să crească echilibrat!

drRalucaTeleanu

 

  • de Ioana Marinescu
Leave a comment »

Educatia care deriva din toate

parintisicopii

A permite copilului sa se maturizeze liber, fara prejudecati, poate fi o sarcina anevoioasa pentru parinti, pentru ca aceasta presupune mai intai eliberarea de propriile prejudecati si apoi de acelea ale mediului inconjurator.

Pentru a creste un copil in mod sanatos, pentru a-i dezvolta sensibilitatea de a gandi in mod independent, este esential sa stabilim cu el raporturi foarte stranse, sa-i permitem sa asiste la convorbiri inteligente, sa-i incurajam spiritul de curiozitate si sa-l ajutam astfel sa descopere prin el insusi adevarul si falsul.
Viata si scoala sunt principalele medii in care copilul creste, invata, se formeaza. Aici se pun bazele formarii personalitatii, echilibrului emotional si premisele realizarilor sale de mai tarziu.
Atunci cand exista diferente intre valorile sau opiniile promovate si exprimate in mediul familial si mediul scolar, copilul suporta consecintele unui conflict care are rolul de a-i produce confuzie si pierderea reperelor. Copilul devine precum o corabie in deriva si nu mai stie cum sa ajunga la tarm. “Oare ce este cu adevarat important” sau “cui sa dau crezare”, devin intrebari ce framanta mintea copilului care, negasind raspunsuri satisfacatoare, incepe sa experimenteze, sa testeze pe cont propriu temeinicia sau superficialitatea vorbelor adultilor.

Copiii invata prin experienta

A testa si a descoperi de unul singur diverse aspecte ale vietii este, pentru copil, modalitatea cea mai directa de a alunga orice umbra de indoiala cu privire la anumite subiecte de interes, generate de curiozitatile specifice varstei. Doar ca trebuie sa recunoastem ca acest lucru nu are nimic de-a face cu frecventele divergente si diferente de atitudini si idei existente intre mediul scolar si cel  familial, sau chiar cu lipsa de coerenta manifesta in sanul aceleiasi institutii; aici condensata in bine cunoscutele vorbe din popor: “sa faci ce spune popa, dar nu sa nu faci ce face popa”.
In final, cu totii ne-am convins ca totul se invata prin imitatie si ca mai ales copiii invata ceea ce traiesc si nu ceea ce aud!
Punand in discutie educatia pe care copilul o primeste  acasa si la scoala, nu pot sa trec cu vederea cateva aspecte ce tin in principal de aportul educatiei in castigarea unei stabilitati materiale pentru viitor si trairea unei vieti implinite. Nimeni nu pune la indoiala faptul ca fiecare copil trebuie sa mearga la scoala pentru a invata o stiinta sau o arta care sa-i permita mai tarziu sa-si castige existenta, adica sa dobandeasca o situatie economica sigura. Dar oare invatarea unei tehnici sau metode il ajuta mai tarziu pe copil sa dobandeasca in aceeasi masura si o intelegere integrala a vietii, care sa-i permita sa infrunte complexitatile si obstacolele ei?!

O buna educatie trebuie nu doar sa incurajeze invatarea unei tehnici ci, mult mai important, sa-l ajute pe copil sa cunoasca viata si toate misterele ei, prin experienta, prin descoperire. A invata sau a prelua un stil de a face lucrurile, de a gandi sau de a simti, fara a-l fi experimentat din interior, nu poate conduce decat la superficialitate si la promovarea unor modele, idealuri, principii care nu au nimic de-a face cu educatia adevarata, intemeiata pe intelegerea a ceea ce este.

Siguranta exterioara pe care multi adulti o valorizeaza si o ridica la rang de reper al vietii nu se va instaura decat prin iubire si intelegere si nu doar prin acumulari materiale sau obtinere de titluri si medalii. Ca parinti si educatori, datoria noastra este de a promova o educatie si un mod de a castiga existenta, intemeiat pe valori adevarate.

Intelege personalitatea copilului tau!

Educatia consta in a intelege copilul asa cum este el, fara sa-i impunem idealul a ceea ce noi credem ca ar trebui sa fie. A-l indruma sa creasca conform unui ideal inseamna a-l incuraja sa se conformeze, ceea ce naste frica si produce in el un vesnic conflict intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie. Iar toate conflictele interioare se manifesta in exterior in societate.

Lumea este pentru copil precum o jungla. El trebuie ghidat prin ea pentru a invata sa se fereasca de pericole insa nu trebuie sa simta niciodata ingradire, constrangere, sufocare, supunere neconditionata. Spiritul lui trebuie sa fie liber fiindca doar astfel copilul va ajunge sa se maturizeze liber, sa se dezvolte in iubire, sa gandeasca inteligent, sa puna in balanta adevarul si falsul, autenticul si superficialul pentru a deveni capabil sa abordeze viata in intregul ei.

Prin urmare, educatia este cea mai importanta in viata unui copil, adolescent, adult, mai importanta chiar decat instructia, dar, impreuna, acestea fac din om o persoana capabila de a cuceri lumea si inaltimile, de a explora spatiul si timpul si de a reda omenirii din acumularile sale. “Dai vointa, iei putere!”, iar puterea unui om consta in EDUCATIA intemeiata pe valori adevarate si nu pe false sau impuse valori.

Psiholog Ana-Ramona Tunaru (sursa: http://www.copilul.ro)

1 Comment »

Copiii dezordonati sunt mai destepti?

 

child-eating-watermelon

Cei mici fac adesea o mare mizerie la masa dar, in loc sa te enervezi ca esti nevoita sa faci iar curatenie, cercetatorii spun ca, de fapt, ar trebui sa te simti tare mandra de puiul tau. Din cate se pare, „picturile“ cu spaghetti si budinca de pe fata de masa indica o seama de calitati importante pentru dezvoltarea copilului. Astfel, un studiu recent a scos la iveala faptul ca micutii care sunt mai dezordonati si fac mai multa mizerie sunt inclinati sa invete mai repede.

Cand cumperi scaunul acela inalt, special pentru hranirea bebelusului, te gandesti visatoare la cat de frumos va sta micutul acolo si cat de ingrijit va manca el la masa. Dar cand il asezi pe bebe in scaun, cu tavita in fata, vei avea o mare surpriza: vei constata cu stupoare ca micutilor le face o deosebita placere sa murdareasca totul. Mesele devin haotice cand vine vorba despre un bebelus, dar mamele de pretutindeni se pot consola acum cu gandul ca mizeria facuta de cei mici poate avea un rol educativ.

– continuarea pe site-ul sfatulparintilor.ro

Leave a comment »

Educatie pozitiva. Sfaturi pentru disciplina prescolarilor.

– articol preluat de pe http://www.sfatulparintilor.ro

 Ce faci cand copilul vrea sa se joace cu ceva “interzis”?

Atunci cand ai in casa un copil mic, cel mai sigur mod de a preveni accidentele nu este sa-i spui tot timpul “NU face X”, “NU te duce acolo”, “NU trage de Y”, ci sa iei toate masurile necesare pentru eliminarea “ispitelor”.  Acopera prizele cu dispozitive speciale, pune cablurile astfel incat copiii sa nu ajunga la ele, “ascunde” orice alt obiect care ii pune sanatatea si viata in pericol, astfel incat copilul sa nu se enerveze ca nu se poate juca cu respectivul obiect. Ideal ar fi sa nu existe deloc cuvintele “NU”, “Stai”, “Stop” si sa se foloseasca alternative descriptive. De exemplu, daca cel mic are tendinta de a pune mana pe aragaz in timpul functionarii, in loc sa-i spui “NU pune mana ca te arzi”, “Stai cuminte!” sau “STOP!”, spune-i “E fierbinte!” si ofera-i altceva in schimb, ceva ce “are voie” sa atinga.  In loc sa-i spui copilului “NU atinge”, pune-l sa stea cu mainile la spate, in timp ce se uita la respectivul obiect. In acest fel copilul va invata sa priveasca, sa analizeze orice obiect, fara a fi tentat sa-l atinga. Poti invata, de asemenea, copiii regula “Atinge putin”. Ii inveti cum sa atinga doar cu degetul aratator respectivul obiect, astfel incat sa nu fie tentati sa ia obiectul in mana, dar totusi sa-si satisfaca curiozitatea de a-l atinge. Si in acelasi timp sa le si descrii senzatia: “Vezi, este rece/cald, aspru/fin etc.).

Sunt de asemenea cazuri cand nu este nimic in neregula ca cei mici sa se joace cu ceva “interzis” atat timp cat este supravegheat. Asezi copilul langa tine, si-l lasi sa tina obiectul (de exemplu un telefon sau un radio etc.) in brate, sa-l analizeze. Poti sa-i spui “uite, il atingem usor” si ii si arati ce inseamna “il atingem usor”. Daca, sa zicem, vrea sa atinga cutitul, atunci cea mai buna modalitate este sa-i distragi atentia. “Heei, ia uite, un mar delicios, hai sa-l mancam”. Mai poti sa-i spui “Asta nu este pentru… (numele copilului), asta este pentru mami/tati, sa taie paine” sau “Asta nu este o jucarie, uite aici o jucarie pe care care o poti folosi”. Daca este posibil, ii poti oferi o alternativa “sigura” a obiectului dorit: un cutit de jucarie, un telefon de jucarie etc. Daca este tentat de cartile din biblioteca, ofera-i spatiul lui in biblioteca, unde sa fie in siguranta si de unde isi poate lua propriile carti si/sau jucarii. Ii poti spune “Esti deocamdata prea mic pentru acele carti. Acelea sunt pentru oameni mari, dar uite ai si tu aici, partea ta, locul in care poti sa te joci linistit!”.

Cum il faci sa se opreasca dintr-o activitate care trebuie incheiata?

E ora de culcare sau de masa, insa cel mic continua sa se joace si nu vrea sa se opreasca. Iata o situatie cu care multi dintre parinti se confrunta. Iata ce tactici poti aplica: Incureajeaza copilul sa spuna “pa-pa” obiectelor. “Pa-pa masinuto, e timpul sa merg la culcare” sau “Pa-pa mingiuto, e timpul sa merg la masa. Foloseste o alta jucarie “vorbitoare” care sa-i distraga atentia. Transmite-i un avertisment: “(numele copilului)… peste X minute trebuie sa mancam/sa mergem la culcare”. Pentru un copil mai mare, numaratul pana la 10 functioneaza foarte bine. “Poti sa te mai joci pana numar la 10 si apoi mergem la masa / la culcare etc.”, “Va trebui sa iesi din cada pana termin de numarat pana la 10” etc. Nu e indicat sa mituiesti, insa poti sa-i oferi putin timp petrecut impreuna dupa ce face ce i-ai cerut. De exemplu: “Dupa ce strangi jucariile, vom merge putin in parc” (si-l poti ajuta sa stranga jucariile).

Ce faci cand copilul te loveste sau isi bate fratele/sora etc.?

Cand copilul se manifesta intr-un mod mai violent, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-i explici ca doare atunci cand loveste pe cineva sau vreun animal. Si nu este permis sa lovesti pe cineva. Insa, si aici trebuie sa-i oferi alternativa. “Oamenii nu se lovesc, oamenii se imbratiseaza”, de exemplu. Incearca sa nu exagerezi cand spui “AU”, s-ar putea ca cel mic sa-si inchipuie ca e ceva distractiv si atunci va repeta fapta. Arata-i cum se atinge usor si ce inseamna “usor”. Pe masura ce invata sa vorbeasca, explica-i ca poate atrage atentia prin cuvinte si nu prin lovituri. Invata-l sa spuna “Sunt furios!”, “Sunt ranit!”, sa verbalizeze starile si nu sa le manifeste prin violenta.

Fii un bun exemplu si nu-ti lovi copilul sau nu lovi pe cineva chiar si “in gluma” in fata copilului. De exemplu, daca sotul/sotia a spus ceva amuzant si-l (o) lovesti sau ciupesti spunandu-i “Ce amuzant(a) esti!”, copilul poate primi mesajul ca e ceva cu care se poate juca.

Fii atent ce programe TV urmareste copilul tau, dar si copiii cu care se joaca. Atunci cand face ceva care necesita “perioada de cumintire”, aceasta nu trebuie asociata cu o pedeapsa, ci cu un moment de calmare, de linistire, in care copilul sa-si disipeze energia negativa. Acest lucru poate insemna si ca se poate joaca cu jucaria preferata sau ca poate citi o carte (daca este mai mare). Orice activitate care-i face placere si-l calmeaza este binevenita. Nu-l lasa niciodata sa planga sau sa fie furios. Nu-l lasa niciodata singur daca este speriat. Pe masura ce va creste va invata sa-si controleze singur starile de furie si suparare facand activitati placute, care sa-l calmeze.

Daca copilul continua sa te loveasca, ultima alternativa este sa-l tii in brate pana cand se opreste. Lasa-l sa fie furios, lasa-l sa planga si spune-i ca este normal sa fii din cand in cand si furios, si nervos, dar ca nu este Ok sa loveasca pe cineva ca sa se “calmeze”. Reasigura-l de iubirea ta, imbratiseaza-l tot timpul.

Ce faci cand arunca cu jucariile?

Atunci cand copilul a facut o “pasiune” pentru zgomotul produs de o jucarie cand cade, ideal este sa-i distragi atentia. Pune muzica, dansati impreuna, faceti baloane de sapun si, in acest timp, ascunde jucaria. Mai poti sa-i spui “Masinuta nu se arunca, uite cum se joaca cu masinuta!” si ii exemplifici ce are de facut. Daca loveste mingea cu putere in casa, ii spui: “Mingea se loveste asa afara. In casa se rostogoleste, uite cum”. Tot timpul trebuie sa-i oferi o alternativa pentru a sti ce este permis si ce nu. Daca nu se opreste din aruncat, spune-i ca jucaria se supara si ca va pleca pentru o vreme. Ascunzi jucaria undeva si o mai scoti peste cateva zile. De asemenea, invata copilul sa manifeste prin cuvinte furia si explica-i faptul ca aruncarea lucrurilor la nervi nu este o optiune.

Acestea sunt cateva elemente pe care le poti incerca in cresterea si educarea copilului tau. Pentru unii parinti au functionat, este posibil sa fie bune si pentru tine. Important este ca, indiferent ce face copilul, nevoile lui sa fie pe primul plan. Copilul trebuie sa se simta in siguranta, iubit si respectat.

sursa: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/educatie-pozitiva-sfaturi-pentru-disciplina-prescolarilor-situatii-concrete
 

Leave a comment »

Ziua Educaţiei Nonformale – cea mai lungă zi din an!

 

 

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), în parteneriat cu Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul pentru Ştiintele Educaţiei, a demarat la începutul acestui an proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L., menit să promoveze educaţia nonformală în România şi să încurajeze actorii din toate cele trei sectoare (business, public şi neguvernamental) în demersurile de a încorpora principiile educaţiei nonformale în domeniile lor de activitate.

În acest sens, între 28-29 septembrie 2012 va avea loc Ziua Educaţiei Nonformale în România – cea mai lungă şi nonformală zi din an!

În cadrul acestei Zile de Educaţie Nonformală vor avea loc evenimente la nivel local în 39 de judeţe din România. Aceste evenimente vor implica folosirea activităţilor şi metodelor de educaţie nonformală în şcoli, licee, grădiniţe, biblioteci, instutiţii de cultură, organizaţii neguvernamentale, companii şi instituţii publice.

Ziua Educaţiei Nonformale 2012 înseamnă peste 190 de activităţi de educaţie nonformală în toată ţara, atât în mediul urban cât şi rural, diverse şi numeroase activităţi şi metode de educaţie nonformală implementate la nivel local, peste 200 de organizaţii şi instituţii care realizează activităţi de educaţie nonformală.

Printe numeroasele evenimente realizate în cadrul Zilei Educaţiei Nonformale, menţionăm ateliere de creativitate, art terapie şi drama terapie, educaţie parentală, origami şi quilling, training-uri de antreprenoriat în economie socială, activităţi cercetăşeşti, momente de teatru de păpuşi, teatru social/forum, coregrafii şi dans, activităţi de consiliere vocaţională pentru tineri, proiecţii de filme educative, meciuri de debate, activităţi de ecologizare, expoziţii foto şi expoziţii photoVoice, vânători de comori (treasure hunt) şi jocuri socio-educative, city race, flashmob, cafenele publice şi cafenele literare.

Tot în cadrul Zilei Educaţiei Nonformale sunt înscrise festivaluri care abordează principiile acestui tip de educaţie – Festival de Teatru la Constanţa, Festivalul Bucuriei de a Şti, Festivalul Egalităţii de Gen, Festivalul ReCreativ.

Pentru că educaţia nonformală este un domeniu accesibil oricui, oricând şi oriunde, invitaţia de a participa la evenimentele din cadrul Zilei Educatiei Nonformale este deschisă tuturor, indiferent de zona în care activează şi este gratuită.

Ziua Educaţiei Nonformale este un eveniment naţional aflat la a doua ediţie şi va fi organizat anual. Scopul evenimentului este să promoveze învăţarea pe tot parcursul vieţii prin metode de educaţie nonformală care pot fi aplicate indiferent de vârstă, educaţie, gen, poziţie socială etc.

Aceste evenimente sunt organizate în cadrul proiectului N.O.N.F.O.R.M.A.L., implementat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile împreună cu partenerii săi, Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Institutul de Ştiinte ale Educaţiei, şi finanţat de Comisia Europeană prin Programul Invăţare pe toată Durata Vieţii.

Mai multe informatii despre toate evenimentele Zilei Educaţiei Nonformale:   http://www.nonformalii.ro/evenimente

 

Leave a comment »

De ce sunt violenţi copiii şi ce trebuie făcut

articol preluat de pe site-ul www.sfatulparintilor.ro

Educaţia copiilor reprezintă pentru părinţi una dintre cele mai importante aspecte şi creşterea şi dezvoltarea armonioasă a viitorului adult. Şi, oricât de mult s-ar strădui unii părinţi să-şi educe copiii, iată că apar unele incidente care te fac să te întrebi DE CE? Cum de s-a ajuns în astfel de situaţii?

(…)

Potrivit unor studii realizate de o echipa de cercetători de la Institutul Karolinska şi de la Universităţile Stockholm şi Uppsala, s-a decoperit că pulsul copiilor înregistrează fluctuaţii semnificative în timpul jocurilor bazate pe violenţă, dar şi pe durata somnului. Oamenii de ştiinţă susţin că sistemul nervos poate fi afectat în timpul unui joc video violent, fără ca o persoană să-şi dea seama de acest lucru.

La concluzii similare au ajuns cercetătorii americani şi japonezi potrivit cărora copiii care au acces la jocuri video violente dezvoltă tendinţa de a fi agresivi fizic luni întregi după aceea, indiferent de mediul cultural şi ţara din care provin. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul de specialitate Pediatrics şi arată că, în ciuda diferenţelor culturale sau a ratei criminalităţii din anumite state, copiii sunt afectaţi în mod egal de jocurile video agresive.

Potrivit unor estimări făcute de cercetători din Marea Britanie, până la vârsta de 18 ani, un copil vede la televizor nu mai puţin de 16.000 de crime si peste 200.000 de scene de violenţă. Aşa că nu-i de mirare ca viitorul adult să sufere de tulburări de comportament. Specialişti din Statele Unite întăresc concluzia colegilor britanici. Ei spun că un copil de 4 ani care stă aproximativ 5 ore pe zi in faţa televizorului este mult mai violent decât un copil de aceeaşi vârstă care se uită la programele TV doar doua ore pe zi. De asemenea, trei ore pe zi in faţa televizorului creşte cu 30 la sută riscul ca un micut să aibă tulburări de comportament. De asemenea, actele de violenţă surprinse de copii cu coada ochiului, in timp ce părinţii se uită la ştiri, la filme, la reality-show-uri pot afecta dezvoltarea armonioasă a acestora. Chiar dacă par că se joacă si că nu sunt atenţi, ar fi bine să ocoliţi astfel de programe TV dacă cei mici sunt prin preajmă. Ei pot avea probleme de somn, coşmaruri, fobii etc.

Leave a comment »